UN POLITICIAN GAY – VIITORUL VICECANCELAR AL GERMANIEI

                                                                                                                                                                           În urma alegerilor de duminică, Germania va avea un nou guvern. Angela Merkel, reprezentanta Uniunii Creştin-Democrate (CDU), rămâne în funcţia de cancelar. Noutatea o reprezintă coaliţia dintre CDU şi FDP (Partidul Liberal-Democrat) şi eşecul socialiştilor. În ceea ce-i priveşte pe liberali, un partid mic, dar cu priză semnificativă la electoratul tânăr din aşa-zisa clasă de mijloc, coaliţia cu un alt partid de centru dreapta de importanţa CDU este singura şansă de a accede la guvernare. În condiţiile date, Guido Westerwelle, preşedintele FDP, va deveni ministru de externe şi vicecancelar. După cum se ştie, în Germania preşedintele are o funcţie mai degrabă onorifică, deci vicecancelarul este al doilea om în stat.

            În vârstă de 47 de ani ( n. 27 decembrie 1961), doctor în drept, Guido Westerwelle este un politician cu experienţă şi unul dintre puţinii oameni politici germani care şi-a recunoscut cu detaşare homosexualitatea. În 2004, acesta a apărut la ziua de naştere a Angelei Merkel însoţit de partenerul său, omul de afaceri Michael Mronz. Dacă Angela Merkel este prima femeie cancelar din istoria Germaniei, în cazul lui Westerwelle nu se poate vorbi chiar despre o premieră absolută. Pe vremea lui Adenauer, vicecancelar era Heinrich von Brentano, un homosexual cunoscut, ce-i drept, doar în cercuri restrânse. Diferenţa – imensă şi care ar trebui, de fapt, să ne intereseze – priveşte atitudinea opiniei publice. În timp ce pentru Brentano, dezvăluirea orientării sexuale ar fi însemnat ruinarea carierei, pentru Westerwelle acest lucru este doar un detaliu ca oricare altul. Electoratul german contemporan pare a fi mai interesat de programul politic al candidaţilor decât de viaţa lor personală. Cu toate acestea, homosexualitatea n-a ajuns încă o banalitate absolută, dovadă articolele şi comentariile din presă care insistă disproporţionat de mult asupra relaţiei lui Westerwelle cu Mronz, în comparaţie cu atenţia acordată vieţii private a candidaţilor heterosexuali. Ba chiar unui politician SPD (Partidul Social-Democrat) i-a scăpat o remarcă de genul :”Nu ne trebuie ministru de externe gay”, după care şi-a cerut public scuze.

Maria Irod