Homoerotism si politica in Germania Pre-Nazista

fritzandmarius2pl1Există în cultura germană a începutului de secol XX două mari curente de opinie care valorează pozitiv homosexualitatea masculină, din perspective diametral opuse. Pe de o parte, se afirmă un filon de gândire conservator şi aristocratic, în descendenţă platonică; lucrarea cea mai reprezentativă pentru această atitudine este, poate, studiul în două volume al lui Hans Blüher, intitulat Die Rolle der Erotik in der männlichen Gesellschaft (Rolul erotismului în societatea masculină), unde autorul schiţează proiectul utopic al unui stat ideal condus de aşa numitele „confrerii de bărbaţi” (Männerbünde), a căror forţă de coeziune rezidă în prieteniile speciale ce îi leagă pe membrii lor. De la Batalionul Sfânt al tebanilor până la organizaţiile de tineret Wandervogel (un fel de cercetaşi în variantă germană), diferite modele ale eroismului şi ale desăvârşirii militare, dar şi spirituale, creează o tradiţie a homosexualităţii ca apanaj al unei elite. Acest punct de vedere găseşte adepţi foarte influenţi în epocă, precum Stefan George sau Thomas Mann în prima lui perioadă.

 

 

 

 

 

 

O atitudine la fel de admirativă faţă de iubirea homosexuală se poate asocia însă şi cu vederi politice radical diferite de acest conservatorism romantic. De data aceasta este vorba despre concepţii ce ajung în spaţiul cultural german pe filieră americană, o dată cu receptarea operei lui Walt Whitman începând cu 1900. Camaraderia între bărbaţi şi exaltarea virilităţii sunt puse sub semnul democraţiei, al înfrăţirii universale şi al transgresării limitelor impuse de apartenenţa la o clasă socială. Un capitol aparte în receptarea lui Walt Whitman în Germania îl reprezintă controversa legată de homosexualitatea poetului. Acest aspect a fost menţionat pentru prima dată în revista editată de Magnus Hirschfeld, Jahrbuch für sexuelle Zwischenstufen. Reacţiile polemice dovedesc reţinerile primilor admiratori ai poetului american de a accepta asocierea ideii democratice cu un comportament sexual considerat deviant.

Treptat, după primul război mondial, în timpul Republicii de la Weimar, concepţiile care plasează homosexualitatea masculină în context politic devin mai nuanţate. Semnificativă este evoluţia lui Thomas Mann, care în Consideraţiile unui apolitic (1918) – puternic influenţat de ideile lui Blüher – nutrea reverii monarhist-conservatoare, cărora le atribuia un substrat homoerotic, pentru ca în discursul Despre republica germană (1922) să facă apologia democraţiei liberale sub impresia unor lecturi din Walt Whitman. Deşi în cele două texte referirile la „erosul masculin” sunt aluzive, ele sunt totuşi perceptibile, iar coroborate cu mărturiile explicite din jurnal şi corespondenţă îndreptăţesc pe deplin concluzia că la Thomas Mann domeniul politicii şi cel al sexualităţii sunt strâns legate. Despărţirea sa de ideea conservatoare decurge, printre altele, şi din constatarea că majoritatea atentatelor din primii ani ai Republicii (de exemplu asasinarea lui Rathenau) au fost comise de membri ai unor organizaţii de tip Männerbund. Astfel de fapte nu mai erau compatibile cu o viziune pozitivă asupra homosexualităţii, iar Thomas Mann înclină balanţa spre democraţie, neuitând să dea drept exemplu perechea antică de îndrăgostiţi, Harmodios şi Aristogeiton, luptători împotriva tiraniei.

Un caz interesant este poetul simbolist Stefan George. Cercul său de discipoli devotaţi poate trece drept un exemplu tipic de Männerbund care se manifestă însă exclusiv în planul spiritului. George aspira să cultive o elită aptă să regenereze spiritual Germania, iar în concepţia sa elementul erotic şi cel pedagogic se întrepătrund şi culminează într-un cult platonic al desăvârşirii masculine. Homoerotismul care stă la baza cercului literar al lui Stefan George transpare în poeziile de o tulburătoare frumuseţe din ciclul Maximin, dedicat de poet iubitului său mort prematur. Din păcate, ca şi în cazul lui Nietzsche, Stefan George a fost greşit considerat un precursor al naţional-socialismului. O asemenea neînţelegere a fost posibilă datorită interpretării abuzive a elitismului său, care privea de fapt exclusiv sfera spiritului, şi nicidecum pe cea a politicii. De altfel, atitudinea sa rezervată din ultimii ani de viaţă şi moartea în exil (în 1933) contrazic orice apropiere a poetului de ideologia nazistă.

Mişcarea de emancipare gay, favorizată de atmosfera permisivă a Republicii de la Weimar, a câştigat tot mai mult aprobarea intelectualilor germani de orientare homosexuală, în defavoarea reveriilor platonice şi antichizante. Stefan George şi Thomas Mann sunt însă figuri canonice care ilustrează foarte bine o anumită perioadă de tranziţie în cultura germană, marcată de oscilaţia între conservatorism şi democraţie. Nu trebuie însă trecut cu vederea faptul că dincolo de aceste opţiuni politice se află conflictul interior al literatului prins între apartenenţa la cultura oficială şi afirmarea propriei homosexualităţi. 

 

                                                Maria Irod

 

 

 

4 Responses

  1. Am participat la un seminar despre Volk und Volksgemeinschaft in perioada national-socialismului pe cand eram cu bursa in Germania si una dintre teme a fost
    “Homosexualitatea inainte si in timpul celui de-al treilea Reich”, precum si persecutarea homosexualilor ca fiind un grup in afara Volksgemeinschaft ului. Foarte interesant cum national socialismul are radacini homoerotice clar definite, tinute mai mult la stadiul de dorinta. Homosexualii n au mai fost bine vazuti/primiti in national-socialism dupa asasinare lui Roehm, cunoscut homosexual.

  2. Pot sa te intreb unde a avut loc seminarul cu pricina? poate iti amintesti si vreun nume de profesor…ma intereseaza indeaproape subiectul si as fi vrut sa-l aprofundez, numai ca au tot intervenit alte prioritati…articolul pe care l-am scris aici pe blog e doar o sinteza foarte sumara a unor aspecte mai bine cunoscute…ar mai fi multe de spus pe tema asta…

  3. Seminarul a avut loc la Tübingen, a durat un semestru. O intalnire a avut ca tema si homosexualitatea feminina in national-socialism. Din pacate nu imi amintesc niciun nume de profesor, dar am sa ma interesez, trebuie sa-mi gasesc intai notitele, care nu stiu daca sunt in Bucuresti sau la mine acasa departe.
    Am citit mult pe aceasta tema, intrucat ma intereseaza si pe mine subiectul. Ai citit Claudia Schoppmann : Nationalsozialistische Sexualpolitik und weibliche Homosexualität? Am reusit sa ajung anult trecut si la Schwules Museum, unde se afla multe documente si marturii pe tema homoerotismului in Germania (pre)nazista, si nu numai.
    Apropo, eu si iubita mea am vrea sa va cunoastem, poate sa iesim la o piesa de teatru impreuna, ce zici?

  4. Multumesc pentru raspuns:-) Am auzit de cartea Claudiei Schoppmann, e teza ei de doctorat…din pacate, n-am citit-o. Am citit in schimb “Verbotene Verhaeltnisse. 1938-1945”, o carte care se ocupa de homosexualitatea feminina in Austria, un domeniu mai putin cercetat. La fel ca in Germania, mult mai putine femei au fost condamnate in comparatie cu barbatii, ceea ce nu inseamna ca o duceau mai bine…pur si simplu mecanismul de control social asupra femeilor era mai bine pus la punct, in plus sexualitatea feminina nu era luata in serios, o forma insidioasa de discriminare care nu e apanajul nazismului…De altfel, ca si in cazul barbatilor, persecutiile au continuat si dupa razboi, se stie ca au trebuit sa vina anii 90 pentru ca supravietuitorii gay ai lagarelor de concentrare sa primeasca despagubiri…
    Apropos, ca fapt divers: singura femeie intervievata(la initiativa Claudiei Schoppmann, fireste) in filmul documentar “Paragraph 175”, Annette Eick, traieste in Anglia si are 100 de ani:-)
    Da, la Schwules Museum am fost si eu de mai multe ori, fac o treaba admirabila…oricum, nemtii stau foarte bine la capitolul “Vergangenheitsbewaeltigung”, inclusiv pe zona gay…tare ar fi nevoie si in Romania de asa ceva. Un prieten din Berlin (bun vorbitor de romana) lucreaza la un studiu de oral history despre barbatii gay din Bucuresti care au trait in timpul comunismului (cu cat mai batrani, cu atat mai bine:-)) A strans ceva interviuri, eu l-am ajutat la transcriere, dar mai avem mult de lucru, trebuie scris si studiul introductiv…Dar e un inceput. Mi-as dori sa fac la un moment dat ceva similar si despre femei, dar sansele de a gasi partenere de discutie sunt minime…

    Mi-ar face mare placere sa va cunosc… poate ne punem de acord si iesim intr-o zi undeva…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: