Femeia romanca

              Printre cele mai frumoase femei din Europa! Farduri, rujuri, moate, genti, lac de unghii, fustite, sarmale, ciorba de perisoare, pui la cuptor, tocanita, muraturi, suc de rosii, casa si gradina, fitness, romante, telenovele…

             Femeia romanca nu aduna gunoiul sub covor. Nu cumpara mancarea gata preparata, daca este maritata si are copii. Daca primavara se numara bobocii, toamna se numara gospodinele si  nu se fac de rusine fiindca nu potrivesc la linie borcanele cu muraturi in camara. Femeia romanca se simte vinovata daca vine de la serviciu si nu isi intampina barbatul cu mancarea pe masa. Mireasa romanca isi ia „ziua buna de la tata, de la muma/ de la frati de la surori/ de la gradina cu flori.” Isi ia „ziua buna de la fir de busuioc/ de la fete, de la joc/ de la fir de siminic, de la drag de ibovnic.” Ea plange, isi uraste tatal si isi iubeste socrul, isi uraste mama si isi iubeste soacra. Si mai trece pe acasa „cand o face plopul pere/ si rachita micsunele.” Mila de la barbat va fi pentru ea „ca umbra de pom uscat.”. Femeia romanca stie ca barbatul este capul familiei, ca trebuie sa asigure casa, masa. Pentru acestea, isi da ochii peste cap, are carnetele cu retete culinare, da buzna in magazinele cu lenjerie intima si uneori se preface ca are orgasm cand mintea ii zboara la episodul pierdut din serialul de pe Acasa. Invidiaza pe ascuns femeile fara zeci de cratite din Occident, dar le acuza de imoralitate. La colt de strada, femeile romance se intreaba intr-un moment de respiro:” ce ai mai gatit? Cat castigi? Tu cu ce scoti petele de pe cearceaf? Cu ce ii hranesti pe aia mici? Ce ti-ai mai cumparat de imbracat? Cum il suporti pe barbatu-tau?” In sec al XIX-lea, burghezia afirma ca femeia este aservita bucatariei, menajului. Femeia burgheza tinea insa la lanturile ei, pentru ca tinea la privilegiile de clasa. Eliberata de sub tutela barbatului, ea ar fi fost condamnata sa munceasca si daca ii parea rau ca asupra proprietatii private nu are decat drepturi secundare, cu mult mai rau i-ar fi parut sa fie cu totul abolita. In Romania sec XXI, femeia este in multe cazuri casnica, depinzand financiar de sot.

 

          Admir femeia romanca. Traditionalista si supusa, isi cunoaste foarte bine locul. Ea stie ca femeia de aceea este femeie, sa se aseze la casa ei, sa invete sa spele, sa gateasca, sa fie pe placul barbatului caruia ii imparte viata. Daca are nemultumiri, tipa, sparge, se destainuie prietenelor, ameninta ca o sa se culce cu seful sau cu cel mai bun coleg de serviciu, taie cartofii mai mari si in sila, injura cand arunca chilotii barbatului in masina de spalat si ii spune copilului:”tu si cu taicat-tau o sa ma bagati in mormant!”. Dar nu cedeaza, nu renunta. Daca este lovita, are mereu coltul ei de camera in care plange incetisor si este constienta ca rusinea unui divort este mai puternica decat durerea fizica sau umilinta. Si orice este mai important decat acestea: rata la frigider, vorbele vecinilor si ale rudelor, cosmeticele ei, toalele, teama de singuratate. Daca barbatul o inseala, macar sa nu stie, sa fie suficient de destept pentru a-si ascunde aventurile, fiindca nevoia sexuala a barbatului este intotdeauna mai mare decat la femeie. Iar daca se intampla sa afle, femeia romanca ajunge de putine ori in pragul divortului. De dragul copiilor sau al vremurilor de altadata. Are o filozofie de viata pastrata din vremea cand femeia nastea doar asistata de moasa si o maritau parintii. 

         Bun, trecem la cele care se cred „emancipate” sexual. Ele fac sex in grup sau pe interese. Cine are impresia ca isi afirma simtul de orientare sau ca ea alege partenera de sex, se inseala amarnic.  Ea are doar doar doua pozitii, in fata, in  spate, dupa cum este mutata, schimbata, pusa, rugata, obligata. Imita actrite porno, poze din reviste, dar are: masina straina, bani de cheltuiala, firma ( nu este a ei, ci a lui, dar este un amanunt nesemnificativ), geanta si pantofi din piele, oglinzi pe tavan, excursii in Turcia. Pentru toate astea, cateva balansari si un sex oral cu o tipa careia nu ii stie nici numele complet sunt chiar nimicuri.  „Haide la dans, misca-te pe balans!” Ele ilustreaza, din pacate, ideea ca instinctele sunt generate de natura animala a femeii, iar pudoarea doar reflexul vietii sociale si al educatiei.

           Sa adaugam un alt lucru important. Femeia, in general, romanca sau nu, este mai degraba masochista ca inclinatie psihica. Sa fie inghesuita, calarita, presata, dominata sau la discretia unui grup de barbati care sa o penetreze in tot ce inseamna gaura in corpul ei. Dorinta subordonarii este specifica psihologiei feminine, nu degeaba barbatul macho a tesut in jurul lui atata magie masturbatoare. Intrebarea este: acest masochism este intrinsec naturii feminine sau a fost provocat, sustinut si dezvoltat in timp de modelele lumii patriarhale, de factori culturali? Psihanalistul german Helene Deutch considera ca „femeile adevarate” sunt masochiste destinate sa caute placere in durere. Potrivit acestui mit, „caracterul de victima” este esential pentru implinirea sexuala a femeilor de orice varsta.

             Intr-un astfel de peisaj, miscarea feminista din Romania este izolata si timida. Evident, lasand exagerarea sau ironia la o parte, in Romania sunt destule femei inteligente, cultivate si puternice. Dar nu ele constituie subiectul in discutie, ci unghiul deformat al romancelor care se vad parte si nu intreg. Si ele nu sunt putine. Multe considera ca, daca au un serviciu, daca au prietene, daca ies de 8 martie la restaurant alaturi de colege, daca isi dau cu parerea, daca sotul le ajuta facand piata si platind facturile, se bucura de libertate. Nu sunt batute, nu sunt parasite. Dar trec cu vederea amanuntele care fac din viata lor o inlantuire penibila de umilinte. Pana la urma copilul pleaca in excursie la munte? Daca tatal spune „nu” este decizia finala. Ambii soti au serviciu, dar nu se cade ca barbatul sa ajunga mai devreme sau sa pregateasca el masa pentru femeia obosita. Daca totusi o face, este mereu „o surpriza.” Masina de spalat, aragazul, aspiratorul sunt domeniul femeii. Ca le foloseste zilnic nu reprezinta un merit recunoscut. Daca le foloseste el, este mereu un gentleman, un barbat „modern”. Administratorul suna la usa. Probleme. Femeia deschide, barbatul se impune. Meciurile de fotbal sunt mereu importante si au sens, preferintele femeii sunt de multe ori transformate in elemente specifice superficialitatii si slabiciunii. Barbatul este admirat fiindca are forta fizica. Tehnica insa anuleaza diferenta musculara care separa barbatul de femeie. „Muschii” nu creeaza superioritate decat din perspectiva unei nevoi. A avea mai mult nu este mai important decat a avea indeajuns. Daca minimul necesar nu este superior capacitatilor femeii, ea devine, in munca, egala barbatului. La inceputul umanitatii era nevoie, intr-adevar, de forta fizica. Astazi femeia sofeaza, varuieste, bate cuie, iar pentru activitati mai solicitante, angajeaza muncitori si cheama instalatori.

           Femeia romanca se teme de singuratate. Se teme de a fi considerata „femeie batrana.” Vrea sa se marite. Iubirea devine uneori „adaosul”, nu cauza. Vrea sa aiba sprijin, suport, insotitor.

           Dincolo de acestea, remarcam si „valul” de femei care nu isi cer drepturile, fiindca le considera firesti. Se considera egale si atat. Montaigne afirma:” Femeile nu gresesc deloc cand refuza regulile instaurate in lume, dat fiind ca barbatii  sunt aceia care le-au facut fara ele.”

  

   Maya

One Response

  1. genial..feminist, ironic, usturator, adevarat, dureros, subliniat, rautacios, dar genial..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: