Literatura gay in Romania

         Literatura română nu abundă în scrieri care să tematizeze explicit homosexualitatea. Totuşi – dincolo de câteva abordări mai degrabă conjuncturale în literatura tânără (sau „postmodernă”), favorizate de un oarecare „pansexualism” literar ce pare a fi la modă – există doi autori români pentru care tema homoerotismului are o relevanţă existenţială cu reverberaţii profunde în literatură. Ambii – poetul Dominic Brezianu şi prozatorul Const. Popescu – au în jur de 70 de ani şi trăiesc de multă vreme în S.U.A.

 

 

    Romanul Cloaca maximă (Ed. Vremea, 2004) aduce în atenţia cititorilor un prozator valoros. Stabilit în S.U.A. şi cunoscut mai ales ca traducător, Const. Popescu nu este tentat de experimentele postmoderne, oferind, în schimb, în buna tradiţie a realismului, un roman captivant, cu o construcţie epică solidă.

          Ca multe alte opere de ficţiune apărute după ’90, Cloaca maximă îşi plasează acţiunea în anii dictaturii comuniste. Cartea recreează, de altfel, foarte convingător, atmosfera sumbră şi sufocantă care domnea în România cu puţin înainte de căderea lui Ceauşescu. Acţiunea complexă a cărţii nu poate fi redată în câteva cuvinte. În orice caz, cam aceleaşi evenimente sunt povestite din perspectiva a trei personaje diferite, prilej pentru autor să ne ofere atât o investigaţie minuţioasă asupra faptelor exterioare cât şi o sondare adâncă a stărilor de conştiinţă şi a modului în care ele modifică realitatea aparent obiectivă.

          Dintr-un anumit punct de vedere, însă, Cloaca maximă e o operă singulară a literaturii române contemporane, fiind, după ştiinţa mea, singurul roman care prezintă situaţia homosexualilor din România comunistă.

          Fără să-şi idealizeze personajele, Const. Popescu reuşeşte să evoce, pe cât de realist, pe atât de emoţionant, viaţa gay de dinainte de ’89, desfigurată de persecuţii – o viaţă cu ritualurile ei cotidiene şi locurile clasice de întâlnire din parcuri şi vespasiene, cu aventuri trăite pe fugă, sub permanenta ameninţare a miliţiei, cu spaima interiorizată, dar şi cu speranţele nutrite în ciuda opresiunii. Greg, Dinu şi David, cei trei prieteni nedespărţiţi, ajunşi deja la o vârstă destul de înaintată, reprezintă – fiecare în felul său – tipul bărbatului sensibil şi cultivat atras de virilitatea frustă a tinerilor simpli şi primitivi. Întruchiparea acestui ideal masculin – care-l fascinează pe Greg, revenit pentru câteva zile în ţară, după douăzeci de ani de exil, şi de care Dinu e atât de îndrăgostit, încât vrea să-l lase unic moştenitor al averii sale – este Ducu, „l’homme aux yeaux d’or”, un pretins student la Politehnică, în realitate prostituat şi asasinul lui David Polakof.

        În reveriile erotice ale lui Dinu Moroveanu desluşim toposul iubirii ca paideia. Situaţia nu e lipsită de tragism, întrucât elanul sentimental şi proiectul pedagogic al îndrăgostitului (Dinu vrea să-i deschidă tânărului gustul pentru artă) sunt de la început sortite eşecului. Visul de fericire e curmat brusc de o nouă crimă. După ce-l ucide pe Moroveanu şi se descotoroseşte, într-un acces de mânie, de complicii săi, Ducu îşi face planuri de viitor care sugerează că Greg Feldmann va fi următoarea victimă. Romanul se încheie cu imaginea proaspătă şi de aparentă nevinovăţie a tânărului – adevărată întruchipare a frumuseţii amorale.

Cloaca maximă e un roman dens, scris într-un stil direct şi alert, care ţine cititorul cu sufletul la gură. Deşi îi lipsesc artificiile narative, careta conţine suficiente trimiteri intertextuale care dau de gândit dincolo de acţiunea propriu-zisă.

*

 

          Dominic Brezianu (fiul lui Barbu Brezianu) este o prezenţă mai degrabă discretă în contextul poeziei româneşti actuale. Stabilit în S.U.A. în 1980, a continuat să scrie neabătut, în acelaşi ritm şi cu aceeaşi exigenţă faţă de sine ca şi până atunci, construind cu migală o operă destul de unitară. În timpul scurs între debutul din revista ieşeană Cronica (1968) şi cel editorial – Cu mai puţine verbe (Ed. Cavallioti, Bucureşti, 1996) – a fost prezent constant în presa literară din România, precum şi în cea a românilor din străinătate, colaborând cu versuri la Familia, Luceafărul, Contrapunct, Viaţa românească, Agora, Limite. De la debut până în prezent a avut parte de reacţii favorabile din partea câtorva nume consacrate, cum ar fi Nina Cassian, Cornel regman sau Barbu Cioculescu. După cartea amintită mai sus, rod al unei selecţii riguroase a poeziilor răspândite în periodice, publică în 2000, la aceeaşi editură, volumul intitulat Escale şi în 2006, la editura Vinea, volumul Nocturne.

           Lirica lui Dominic Brezianu oscilează între modelul modernist, ce se face simţit mai ales în minimalismul sobru căutând simplitatea formelor esenţializate, şi aşa-numitul biografism (sau personism, pentru a folosi termenul lui Frank O’Hara), care exploatează spontanul şi aleatoriul, amănuntul biografic lipsit de semnificaţii „universale”. Poeziile au, într-adevăr, de cele mai multe ori un referent real, recognoscibil, reprezintă scene cotidiene sau evocă amintiri personale, iar unele dintre ele poartă chiar ca titlu o dată calendaristică sau o denumire geografică – trimitere probabilă la vreo „escală” din lungul periplu al autorului prin lume. Uneori poemele sunt rememorări ale unei întâmplări sau trăiri, smulse uitării şi concentrate într-un colaj de imagini care se străduiesc să fixeze prin limbaj efemerul şi inefabilul. „Octombrie de transparenţa lacrimei/ păsări, mandarini,/ Aburul zilei/ între cer/ şi golful inundat de aur/ sucombând până la urmă – / inima acestei precise ore/ imobile/ aşteptând vapoarele/ aşa cum aşteptăm şi noi/ de-atâta timp la / Graniţa luminii.” (Lângă oraşul aproape imaginar).

  Alteori poemul este, aşa cum pretindea O’Hara, „a meditation in a state of emergency”, o transcriere aparent nepremeditată a intensităţii de-o clipă. Contactul prelungit cu poezia americană se reflectă în tehnicile abordate de autor, cum ar fi suprapunerea imaginilor şi alte procedee împrumutate din cinematografie – decupajul/montajul, flash-back-ul, insertul etc. – capabile să se apropie de idealul simultaneităţii impresiilor şi al unei maxime lapidarităţi.

      De altfel, o anumită asceză a formei se observă şi în poeziile erotice, evocând de cele mai ulte ori întâlniri neprevăzute şi fugare cu bărbaţi cvasi-necunoscuţi, bucurii intense, dar trecătoare, extaze survenind miraculos, pe care poetul se grăbeşte să le fixeze în cuvânt, amânându-le la nesfârşit stingerea. Escalele lui Dominic Brezianu sunt într-o oarecare măsură echivalentul liric al acelor Tricks de Renaud Camus – contacte întâmplătoare şi fără urmări între eul narator şi diverşi bărbaţi – despre care Roland Barthes nota că îmbină în mod strălucit absenţa interpretării şi hedonismul cel mai senin, sustrăgându-se aproape oricărui comentariu. La fel cum povestirle lui Renaud Camus sunt naraţiune pură fără umbră de intenţie hermeneutică, poezia homoerotică a lui Dominic Brezianu atinge un grad de puritate a exprimării, adeseori ostentativ prozaice, care rupe cu o lungă tradiţie ce plasa relaţiile între bărbaţi în zona revoltei şi a transgresiunii. Despre poemele concise ale lui Brezianu nu se poate spune altceva decât că exaltă o vitalitate virilă copleşitoare: „Golan incontestabil, frate, cu torsul nud/ inaintând/ şi murmurând cuvinte ne-nţelese/ Ochilor tăi decoloraţi de ape -/ Albastrul cer zenit tăişul în amiază/ aruncând.” (Ablativul absolut).

   Deşi îi lipsesc solemnitatea şi tendinţa unificatoare a modernismului, poezia lui Dominic Brezianu este de un ermetism asemănător cu cel practicat de Ungaretti, unul dintre modelele sale lirice.

 

Maria Irod

One Response

  1. A apărut noua carte adresată în mod deosebit comunităţii LGBT.

    Cartea se intitulează “Gândurile unei lesbiene” – autor Alexandra TOADER, publicată de Editura LUMEN, Iaşi 2009.

    Mai multe detalii pe pagina mea. Multumesc!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: