Stare trecatoare…

          Poate niciodata nu am perceput atat de intens tristetea ca in tara mea nu am drepturi, nu am libertate. Ca din tot ce inseamna mentalitate nu pot evada. Ca poti intalni pe cineva alaturi de care sa iti fie bine si cald si sa stii ca „noi nu ne vom putea casatori niciodata.” Nu ideea de casatorie ma obsedeaza si cred ca nici nu ma preocupa macar, ci faptul ca ti-e teama, fie tie, fie celuilalt, sa te implici mai mult…frica de un drum care nu duce niciunde, fiindca se infunda pe diverse cai. Si simti frana pe care fiecare o pune, pentru ca vine Revelionul si nu poti sa il petreci an de an impreuna, fiindca vine Pastele si mama iti tine lectii despre pacat, fiindca vecinii se vor intreba de ce vin mereu, de ce vine mereu…

   Condamnarea la gandul ca intr-o zi va trebui sa iti cauti un barbat si ce absurd este, cand persoana de langa tine te face sa razi, te face sa fii calma, linistita si fericita…trebuie intr-o zi sa iti cauti pe altcineva, chiar daca esti fericit asa…fiindca imaginea publica, prietenii, rudele, fiindca timpul care imbatraneste, fiindca…adunam nefericiri si tristeti una cate una, care te apleaca la pamant.

    Astazi traim prezentul, maine il anulam prin vointa. M-am cam saturat de jocul cu noi insine. De oazele de sexualitate, de fericire din care iesim cu buna stiinta. De teama de implicare afectiva mai mare, pentru ca nu stii ce va fi. Si iti pui singur interdictii.

    Astazi este un prezent frumos, dar „ noi nu ne vom putea casatori niciodata.” Iti vei cauta un barbat? Cand? Maine? Nu, nu maine, nici poimaine, ca idee…si simti si in tine si in cea de langa tine mirosul putred al obligatiei, nu o dorinta reala. Si zbaterile launtrice devin o realitate si ele se acutizeaza pe masura ce totul se petrece mai intens. Am si eu starile acestea, de aceea le inteleg foarte bine, temerile sunt si ale mele, gandurile sunt si bantuirile mele…si ce-ti ramane intr-o zi din toate acestea? Daca relatia a fost frumoasa si pasiunea va muri, fie la tine, fie la cealalta, fie la amandoua, ramane prietenia. Un barbat si o femeie nu raman doar prieteni. Ei au copii, planuri, rate, socrii, vacante, prieteni de familie si, cu trecerea anilor, poate relatii extraconjugale si cate o partida searbada de sex sau o zvacnire de pasiune o data la trei luni. In cazuri bune. Nu stiu de ce, in ultima vreme, am senzatia din ce in ce mai intens ca D-zeu ii iubeste pe cei curajosi, pe cei care isi urmeaza chemarile, pe cei care infrunta lumea pentru a fi ei insisi, asa cum au fost creati. Cata slabiciune sa te casatoresti in fata lui D-zeu pentru ca trebuie, mai mult decat pentru ca simti.

 Am avut relatii cu barbati si probabil ca voi mai avea. Dar iubirea nu am trait-o intens, desi mi-am dorit asta. Am trait o afectiune sincera, dar nu atat de puternica incat sa reziste incercarilor. Am incercat totul. Am vrut sa incerc totul pana la capat. Mi-am dorit sa intalnesc un barbat care sa ma determine sa il iubesc frumos. Mi-am dorit totul pana la capat.

    Astazi ma las dusa de val…maine, eu voi duce valul. Imi dau seama ca am o varsta care te pedepseste din ce in ce mai mult. Si nu ea in sine, cat impactul ei in lumea in care traim. Tu nu te mariti? Tu nu vrei copii? Mie nu imi faci nepoti? Cand ne inviti la nunta? O sa ma marit, dragilor, promit, dar cine va raspunde in locul meu pentru falsitate? Pentru asumarea conventiilor in schimbul sentimentelor care vin fara sa le obligi? Ok, mai voi marita atunci cu un barbat gay. Cred ca asa rezolv situatia. Doar cununie civila. E mai sincer decat sa fac dragoste cu un barbat in gand cu o femeie. Pana la urma, are toate datele unei casnicii, in afara actului sexual care oricum se duce si el cu timpul. Daca trebuie joc, jucam…daca ma voi indragosti de un barbat ( ce-i drept, mi s-a intamplat o data, deci este posibil sa se mai intample), va voi anunta cu surle si trambite. Am avut patru cereri in casatorie, inclusiv un preot, devine amuzant…

      Vreau libertate…daca am ajuns sa pretuiesc ceva mult in lumea asta, aceea este libertatea…in primul rand libertatea in raport cu mine insami. Sa imi dau voie, sa imi permit…sa imi ingadui sa fiu eu.

  E oare mai sincer sa ai relatii extraconjugale? Sa ramai alaturi de un om pe care il percepi ca pe o povara pentru ca ti-e teama de singuratate, de parerea celor din jur?

  Am ajuns sa pretuiesc enorm ceea ce simt eu, ceea ce doresc eu. Nu exista fericire in afara libertatii interioare…si nu imi doresc pasiune, ci multa liniste interioara. Mai conteaza cine mi-o ofera?!

  E tarziu pentru regrete, iar ele sunt inutile. Dar daca este ceva pentru care astazi sunt trista, nu e prezentul. El e frumos si liber. Ci viitorul, pe care il stii. Or viitorul de aceea este frumos, pentru ca nu il stii…sau mai stii…

 

 Maya

4 Responses

  1. Stare trecatoare (si periodica) pe care au mai incercat-o si altii. Citesc articolul dupa ceva vreme… oricum, as vrea sa adaug:
    – La un moment dat o femeie imi spunea ca o sa se mai distreze cativa ani cu femeile, dupa care trebuie sa-si gaseasca un sot, sa lase mostenitori familiei etc. Ma minunez! Cum poti sa planifici asa ceva? E ca si cum ai apasa pe un buton si ai trece din bratele unei femei in bratele unui barbat. Si cum ramane cu femeia de langa care ai plecat pentru ca timpul a expirat?
    – “E oare mai sincer sa ai relatii extraconjugale?” Poate fi o experienta cu rezultate necunoscute (nedorite).

    • Da, Scrumbie, este ciudat…dar nu stiu daca trebuie neaparat sa invinuim, traim intr-o societate cu o mentalitate puternic patriarhala. Ceea ce nu inteleg este implicarea, fara sa evaluezi consecintele si fara sa te gandesti la efectele asupra ta si a celeilalte. Spui ca esti sincer de la inceput, dar sinceritatea nu rezolva evolutia sentimentelor, nu o iei ca pe un medicament contra efectelor. Si este “vina” si a celei care se implica, stiind de la inceput in ce se baga. In acelasi timp faptul ca partenera este gay 100% nu este o garantie ca va dura, ca va fi frumos. Oricum, relatia inca tine:), chiar si cu astfel de perspective sau, ma rog, premize. Se pare ca nu e dupa cum vrei, ci dupa cum se nimereste. Multumesc ptr comentariu

  2. citit postarea ta cand a aparut, dar am lasat timpul sa treaca pt ca am zis ca trebuie sa mai rumeg, si intai am preferat sa scriu ceva la mine despre casatorii si femei. adica acolo e locul meu de dat cu capul, aici …

    depinde f mult cat inseamna pt tine ce zic ceilalti. initial postarea ta m-a suparat. putin, ok, apoi mai mult, acum … pe la 20 si ceva parca imi ziceau si ai mei ceva de genul cand te vei casatori. au trecut ani, si da, am facut tot posibilul sa fiu ca ei, dar stiam demult ca nu sunt. nu mi s-a impus nimic si tocmai pt ca nu mi s-a … nu am vrut sa imi dezamagesc parintii. barbat sau femeie oricum nu conta, pt ca o casatorie sau un copil nu fac parte din planurile mele de viitor. lipsa iubirii distruge relatia. nu lipsa unei perspective.

    poti avea copil langa ea, probabil in viitorul apropiat te vei putea si casatori. in ce fel va schimba asta ce este intre voi. eu nu pot intelege. poate pur si simplu noi doua , tu si eu , gandim altfel.

  3. cat conteaza ce spun ceilalti? destul de putin, daca eu sunt sigura de alegerile mele si de ceea ce vreau. nu as dori sa ma compromit insa pentru ceva ce nu merita.
    in ceea ce priveste casatoria…cuplurile gay nu prea tin…casatoria este mai degraba o chestiune de singuratate, de sustinere, de grija, de prietenie, nu de iubire, decat in prima faza.
    cele mai multe cupluri gay se intemeiaza pe sexualitate, chiar daca nu recunosc asta. este opinia mea.
    ai dreptate cand afirmi ca” absenta iubirii distruge relatia, nu lipsa de perspectiva.” dar cum nu mai cred in iubire…nici gay, nici straight…orice relatie este un viitor esec. posibil pesimista, subiectiva, dar cam asta e realitatea. s-ar putea sa fiu prea sensibila.
    cred ca exista relatii bazate pe atractie, pe afectiune( uneori fragila, alteori mai puternica), pe interese, dar iubirea este un cuvant cam mare si m-am saturat sa o tot folosim cum necum…
    O zi faina sa ai!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: