REZOLUŢIE O.N.U . PENTRU DECRIMINALIZAREA UNIVERSALĂ A HOMOSEXUALITĂŢII

          La iniţiativa Franţei şi a Olandei, Organizaţia Naţiunilor Unite a luat în discuţie o rezoluţie privind dezincriminarea relaţiilor homosexuale la nivel mondial. Preşedintele Adunării Generale a O.N.U., libianul Ali Abdussalam Treki şi-a exprimat dezacordul cu această rezoluţie, afirmând că “a fi gay este ceva inacceptabil”. Faptul că anumiţi lideri arabi, influenţaţi de grupările islamiste, boicotează rezoluţia nu ne miră, aşa cum ni se pare firesc ca preşedintele Obama să o susţină. Ce este cu adevărat inacceptabil şi de neînţeles este atitudinea Papei. Oficiali de la Vatican au denunţat rezoluţia pe motiv că ar putea promova căsătoriile gay. Asta în condiţiile în care există ţări unde mii de oameni sunt încă ameninţaţi cu moartea doar pentru că sunt homosexuali sau pur şi simplu pentru că planează asupra lor o asemenea bănuială. Şi în condiţiile în care toată lumea a auzit de execuţiile din Iran şi de atrocităţile la care se dedau miliţiile islamiste în Irak. Pentru a numi doar două exemple arhi-cunoscute. În această situaţie, atitudinea Vaticanului este de un cinism îngrozitor.

       Oare chiar nu înţeleg distinşii cardinali că rezoluţia se vrea o minimă măsură de protecţie a unor vieţi omeneşti? Bineînţeles, realist vorbind, sunt slabe şanse ca rezoluţia să aibă vreun efect acolo unde ar fi nevoie stringentă. Pentru că – nu-i aşa? – nici măcar O.N.U. nu se poate amesteca în treburile interne ale unor state. Dacă ar fi putut, multe nenorociri ar fi fost împiedicate. Dar măcar simbolic, rezoluţia ar fi un pas înainte, un semnal că lumii îi pasă de unele dintre cele mai dispreţuite victime. Se pare însă că Vaticanului nu-i pasă. Deşi, paradoxal, încă din 1986, un comunicat oficial al Vaticanului redactat de însuşi Joseph Ratzinger, pe atunci responsabil cu congregaţia pentru doctrină, condamna actele de violenţă verbală şi fizică îndreptate împotriva persoanelor gay. E drept, în acelaşi comunicat, homosexualilor li se recomanda abstinenţa şi relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex erau considerate “acte dezordonate şi intrinsec imorale”. Totuşi, documentul era foarte progresist, din moment ce recunoştea, printre rânduri, că orientarea sexuală e ceva înnăscut, nu un viciu de care te poţi lepăda. Cum să înţelegem atunci atitudinea prezentă a Vaticanului? Se teme Papa aşa de mult că, nemaifiind ameninţaţi cu moartea, homosexualii iranieni, de exemplu, se vor deda din ce în ce mai mult la “acte dezordonate şi intrinsec imorale”? După logica asta, decât să cadă în păcat, mai bine să moară…

Maria Irod

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: