Biserica si homosexualitate

Cateva cazuri celebre care au socat opinia publica.

Poate va amintiti de preotul Dimitrie Bica, cel care a recunoscut public faptul ca este gay. In anul 2002 isi dezvaluia orientarea sexuala. Astazi este Arhiereu Vicar al Mitropoliei de Milano, de rit ortodox. In Romania, Dimitrie Bica a fost staret al mănăstirii Poiana Mărului din judeţul Caraş-Severin. Sustinand ca in Romania este democratie si nu teocratie, Bica a incercat o perioada sa lupte pentru drepturile persoanelor gay, mobilizand cativa parlamentari. Declaratiile sale incendiare referitoare la anumite aspecte ale Bisericii Ortodoxe au iscat atunci polemici.

“Dimitrie Bica sustine ca poseda o caseta audio incriminatoare, cu marturisirea unui profesor de Religie care, pe vremea cand avea 16 ani, a fost abuzat sexual de un vicar episcopal. O copie se afla in posesia lui Madalin Ionescu. “Este asul din maneca pe care-l am. Dar nu o pot face publica inca… Sunt foarte multi oameni care vor sa vorbeasca si multi preoti in Romania care vor sa spuna adevarul, dar, deocamdata, le este frica. Repet, este lupta mea impotriva ipocriziei Bisericii. M-am saturat sa vad mitropoliti nenorociti care au fost si sunt colonei de Securitate, care au dat cu subsemnatul la Securitate si au bagat in puscarie mii de oameni. Si sunt foarte multi mitropoliti homosexuali si au fost promovati chiar pe motivul asta, pentru ca erau usor de compromis. Nu vreau sa tac. De ce sa tac? Declaratiile mele nu reprezinta nici o asociatie gay din Romania. Sunt declaratiile mele, ale unui om care a facut parte dintr-un sistem al Bisericii Ortodoxe, care a fugit din tara dupa ce si-a declarat public orientarea sexuala. Si voi lupta impotriva ipocriziei si a minciunii in Biserica Ortodoxa…” ( jurnalul.ro)

Un alt caz celebru, de data aceasta in Italia, intamplat de curand. Publicatia “Panorama” a prezentat viata de noapte a unor clerici din Roma. Publicatia avea dovezi incontestabile privind orientarea sexuala a fetelor bisericesti. Unul dintre cei surprinsi in ipostaze compromitatoare a sustinut atunci ca aproximativ 98 % din preotii pe care ii cunoaste sunt gay.

Doi preoti homosexuali s-au casatorit in Anglia in 2008, impartind Biserica Anglicana in conservatori si liberali:” Two male priests exchanged vows and rings in a ceremony that was conducted using one of the church’s most traditional wedding rites – a decision seen as blasphemous by conservatives.(…) Although some liberal clergy have carried out “blessing ceremonies” for homosexual couples in the past, this is the first time a vicar has performed a “wedding ceremony”, using a traditional marriage liturgy, with readings, hymns and a Eucharist.” ( telegraph.co.uk)

In Romania, anul 2009. Ieromonahul Teoctist Nichitean a fost filmat in timp ce facea sex cu alt barbat.

Clement Popescu, fostul staret al Manastirii Cernica, a fost acuzat in 2001 de hartuire sexuala de doi elevi ai seminarului ” Episcop Chesarie Paunescu”. Ulterior, a ajuns staret la Manastirea Crangu, din judetul Teleorman. Acuzatiile nu au putut fi probate.

   In cazul Patriarhului Teoctist, punctele de vedere au fost diferite. Unii sustin ca nu a existat o dovada clara a orientarii sexuale. In arhivele Securitatii era precizat faptul ca Patriarhul BOR se deda la ” practici contra firii.” Intr-un articol din Romania Libera se precizeaza:” Aceste descoperiri au fost scoase la lumina prin cercetarea unor dosare dintr-un fond documentar, pus de catre SRI la dispozitia oricui, “pentru cercetarea oficiala la sala”. Asadar, nu numai cei doi istorici puteau face aceste dezvaluiri, ci oricare cercetator sau simplu cetatean interesat de istoria Bisericii, dupa institutionalizarea comunismului sovietic in Romania (1948). (…) Pare cel putin exagerata incrancenarea cu care Patriarhia s-a opus, in ultima vreme, intrarii in legalitate a minoritatii homosexuale (afise incendiare in toata Capitala, marsuri, mitinguri, proteste etc.), facand din aceasta campanie o problema nationala prioritara, desi alcoolismul, avorturile, pruncuciderile, hotia etc. sunt adevaratele flageluri nationale, care situeaza Romania ortodoxa pe primele locuri in Europa si impotriva carora Biserica ar trebui sa-si concentreze eforturile si energiile sale benefice, cu prioritate, pentru ca fac ravagii profunde, la scara mult mai mare ca homosexualitatea. Nu este exclus ca aceasta incrancenare nationala impotriva unei minoritati sa fie instrumentata, paradoxal, tocmai de unii ierarhi cunoscuti ca homosexuali. Asa cum ne invata experienta istorica de ultima ora, la aceste varfuri inalte ale sferelor de influenta totul trebuie luat invers! Cine a strigat primul in public, urcat pe un tanc in fierbintele decembrie 1989: “Moarte securistilor”? Exact un cunoscut om politic, fost profesor la Scoala de Securitate de la Baneasa, care a format generatii intregi de securisti, carora le cerea acum public moartea, doar pentru a se acoperi si a se salva pe sine!”( Romania Libera, 10 noiembrie 2001)

Biserica Episcopala ( ramura americana a Bisericii Anglicane) a decis relativ de curand sa accepte episcopi homosexuali: 

The battle over homosexuality in the Episcopal Church is over. The vote at the last General Convention was overwhelming. The sacred unions of gay and lesbian people are to be blessed and enfolded into liturgical patterns in the same way that the sacred unions of heterosexual people have been honored for centuries. The ministry of this church is to be open to gay and lesbian people who are qualified and chosen in the process by which this church makes such decisions.

I rejoice in this for many reasons. First, it is right. Homosexuality is not a choice anymore than heterosexuality is. It is part of our human individual identity just like skin color, ethnic background, gender and right or left-handedness. The discrimination of the past has been the result of prejudice based on ignorance. Second, it brings honesty to this church. We have blessed gay and lesbian unions for decades, but only secretly. We have had countless gay clergy and gay bishops, but pretended that this was not so. It was one of our worst kept secrets. We have in our past elected a gay bishop to be vice president of the House of Bishops. He was a talented, gifted and quite competent man and he served well. Of course, we knew he was gay, but we pretended not to. Some of our bishops who were most hostile to homosexuality have themselves been gay and when they were discovered in “improper” relationships or with an HIV infection, it was hushed up. Dishonesty has eaten at the soul of this church’s integrity, as indeed it still does in those churches where dishonesty still reigns supreme.( The Washington Post)

   Ce am incercat sa demonstrez? Nu doresc nici sa ii acuz, nici sa ii apar. Nu vreau sa demonstrez ca Biserica Ortodoxa este ipocrita ( desi se poate sustine in anumite cazuri un astfel de argument), nu doresc sa arat cu degetul in directia BOR. Sunt insa cateva lucruri clare: nu conteaza daca ai citit sau nu Biblia. Nu conteaza daca ai luat act de Cuvantul lui Dumnezeu. Nu conteaza daca ai citit vietile sfintilor. Nu conteaza daca intri sau nu in biserica. Nu conteaza daca privesti suferinta sau moartea in ochi mai mult decat ceilalti. Nu conteaza daca te gandesti la Dumnezeu mai mult sau mai putin. Homosexualitatea este innascuta. Iar ea este traita frumos sau urat ca orice dat pe care il folosesti. Homosexualitatea nu este urata, ea poate deveni urata. Unii ar sustine ca nu exista padure fara uscaciuni si ca aceste cazuri izolate nu reprezinta adevarul. Au dreptate dintr-un punct de vedere. Dar ceea ce este cert este faptul ca ” uscaciunile” sunt mai multe si mai mari decat s-ar astepta, iar apropierea de Dumnezeu nu este garantia “vindecarii.”

P.S. Kathy Baldock este straight. Credea ca homosexualitatea este un pacat. O experienta personala ( prietena ei i-a dezvaluit ca este lesbiana) a facut-o sa reconsidere pasajele din Biblie. A inceput sa interpreteze critic, studiind timp de un an. Ideile ei, care au starnit controverse, ar putea fi considerate interesante…

 Maya

One Response

  1. As remarca o schimbare pozitiva in atitudinea BOR fata de acest subiect. In ultimii 3 ani, de cand e patriarh PF Daniel, n-am mai avut parte de obisnuitele “luari de pozitie” ale Bisericii referitoare la marsurile gay organizate in Bucuresti. Nu s-a mai infierat “pacatul”, nu s-au mai lansat apeluri catre credinciosi sa fie vigilenti si sa lupte pentru valorile “stramosesti”…Publicatiile BOR evita subiectul. Ba chiar intr-un comunicat al Patriarhiei, BOR se delimita de actiunile Noii Drepte si ale altor organizatii care se mobilizasera pentru “marsul normalitatii”. Pot sa spun ca am urmarit indeaproape prestatiile publice ale PF Daniel si am remarcat ca a evitat constant sa se pronunte in chestiunea homosexualitatii. Asta intr-o perioada in care alti ierarhi, in concordanta cu pozitia oficiala a Patriarhiei, sustineau mentinerea art. 200 si se intreceau in discursuri despre “pacatul impotriva firii”.
    S-ar zice ca nu-i mare lucru sa taci intr-o astfel de conjunctura, ca poate fi o simpla omisiune sau chiar o dovada de lasitate…Mie mi se pare totusi ca e un semn foarte bun..De altfel, prin atitudinea sa, Patriarhul si-a starnit antipatiile laicatului ortodox conservator (blogurile ortodoxiste sunt pline de acuzatii la adresa lui)…De ce spun ca in contextul de fata tacerea e o dovada de progres? BOR are o structura ierarhica foarte rigida (si intr-un fel e normal sa fie asa, nu si-ar fi mentinut identitatea timp de sute de ani), nu e un partid politic in care totul se dezbate democratic, exista dogme si o traditie (bazata pe scrierile patristice) de aparat. In conditiile astea nici Patriarhul nu se poate intoarce cu 180 de grade si nu-si permite sa adopte un discurs diametral opus celui care a fost oficial pana mai deunazi. In Biserica nu prea se pot produce rupturi de paradigma. Totusi: faptul ca nu se mai insista asupra subiectului transmite un mesaj subtil credinciosilor: in viata unui crestin exista lucruri mult mai importante decat orientarea sexuala, caritatea, ajutorarea semenului sunt virtuti mai mari decat “normalitatea” sexuala etc.
    Daca la toate astea mai adaugam si deschiderea Patriarhului catre dialogul cu alte biserici – recent a primit o delegatie a Bisericii Luterane germane din care facea parte si o femeie-preot – obtinem un portret care nu are cum sa fie pe placul obsedatilor de puritate ortodoxa.
    Evident, nu ma astept ca BOR sa se transforme intr-o oaza a activismului gay, nici n-ar fi oportun…Biserica va sustine in continuare aceleasi principii, nu va face concesii de natura dogmatica si nu-si va pierde identitatea prin dialog civilizat cu reprezentantii altor confesiuni…Ceea ce s-a produs in ultimii 3 ani este o imbucuratoare schimbare de accent, o reasezare a valorilor: homosexualitatea nu are de ce sa constituie o prioritate teologica.
    Pentru cine vrea sa urmareasca discursul public al BOR in ultimii 20 de ani, as recomanda cartea Iulianei Conovici: “Ortodoxia in Romania postcomunista”, Ed. Eikon, Cluj 2009.
    In fine, faptul ca Dimitrie Bica s-a putut reintoarce la preotie doar intr-o Biserica “disidenta”, cu statut controversat, denota persistenta vechiului tabu: homosexualitatea si calitatea de preot sunt incompatibile, despre asa ceva nu se poate vorbi in public. Aceeasi trista situatie ca in Biserica Catolica…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: