Un dictionar gay mai altfel

Recent a apărut a treia ediţie, revizuită şi mult adăugită, a lexiconului biografic Mann für Mann alcătuit de istoricul german Bernd-Ulrich Hergemöller. Monumentala lucrare în două volume însumează peste 1700 de pagini dedicate iubirii „intermasculine” în spaţiul cultural german.

Spre deosebire de primele două ediţii – una dintre ele (de 926 de pagini) apărută într-un tiraj considerabil la prestigioasa editură Suhrkamp – cea de a treia nu-l mai are pe Hergemöller ca unic autor, ci se bazează, în mare parte, pe contribuţiile colaboratorilor săi: Nicolai Clarus, Jens Dobler, Klaus Sator, Axel Schock şi Raimund Wolfert.

Ce deosebeşte proiectul lui Hergemöller de un dicţionar gay obişnuit? Nu doar de unul destul de sumar, de felul celui scris de Lionel Povert şi tradus în limba română, cu peste zece ani în urmă, ci chiar de cărţi mai serioase, cum ar fi dicţionarul lui Alberto Mira, Para entendernos, sau  Dictionnaire des cultures gays et lesbiennes editat de Larousse, sub conducerea lui Didier Eribon? Dincolo de aplecarea exclusivă asupra jumătăţii masculine a fenomenului homoerotic şi de restrângerea ariei de investigaţie la spaţiul de limbă germană, mai sunt câteva aspecte importante care conferă acestui lexicon un statut aparte: aparatul critic foarte solid, criteriile de selecţie a „candidaţilor” extrem de riguros explicate şi o delimitare fundamentată ştiinţific de dihotomia curentă homosexual-heterosexual.

Asupra acestor elemente distinctive aş vrea să mă opresc puţin, nu în ultimul rând pentru că ar putea constitui un model metodologic în materie de istoriografie, dar şi un bun punct de plecare pentru studii conexe.

După cum explică autorul în detaliata sa prefaţă, cartea nu îşi propune să aducă o contribuţie în plus la multitudinea de liste cu celebrităţi gay, ci să ofere o variantă de lexicon biografic bazat pe cercetări istorice profesioniste şi, prin urmare, pe evaluarea foarte atentă a surselor. Prima variantă a lucrării, apărută în 1999, a fost redactată după 20 de ani de muncă, desfăşurată în paralel cu activităţile didactice şi de cercetare „oficială” ale autorului (ca angajat al Universităţii din Hamburg, unde în prezent deţine catedra de istorie medievală). Accentul lexiconului cade, aşadar, pe biografia personajelor descrise, neavând pretenţia unei evaluări complexe a operei sau a influenţei lor sociale, oferind, în schimb, informaţii care lipsesc din alte lucrări similare: date despre locul şi circumstanţele naşterii, despre părinţi, rude, strămoşi, despre apartenenţa lor etnică, socială, confesională, despre eventualele căsătorii şi eventualii urmaşi, despre parcursul profesional al persoanei, precum şi despre principalele sale relaţii sentimentale, aşa cum reies ele din propriile mărturii sau din cele ale contemporanilor.

Cea mai dificilă problemă pe care o ridică un astfel de proiect este, evident, decizia de a include pe cineva în dicţionar sau nu. Dincolo de cele patru criterii clare pe care trebuie să le îndeplinească persoana: să fie bărbat, să aparţină spaţiului cultural german, să fi murit deja (pentru că, potrivit autorului, doar cei care şi-au încheiat existenţa pot fi evaluaţi corect din punct de vedere biografic) şi, bineînţeles, să fi lăsat „urme” pe baza cărora să poată fi descris, mai intervine factorul-cheie şi totodată criteriul cel mai greu de apreciat, aşa numita „Grundneigung zum eigenen Geschlecht”, adică preeminenţa atracţiei faţă de acelaşi sex. Hergemöller evită sistematic termenii consacraţi de homosexual, gay, queer, schwul, introducând noţiuni mai largi, dar şi mai nuanţate, precum Freundesliebe (prietenie amoroasă) sau mannmännliche Erotik/Sexualität (erotism/sexualitate intermasculină). Dacă în ceea ce-i priveşte pe bărbaţii din secolul XX care s-au autoidentificat ca homosexuali sau gay, lucrurile sunt relativ simple, problemele apar în cazul celor care au trăit înainte de apariţia categoriilor moderne ale orientării sexuale, adică înainte de a doua jumătate a secolului al XIX-lea, şi despre care nu se poate preciza dacă şi-au conştientizat sau (mai degrabă) nu alteritatea. Totuşi, în viziunea autorului, marile diferenţe ce ţin de epocă nu ar trebui să fie un impediment în calea unui astfel de studiu, fiindcă, în general, toate temele din domeniul antropologiei sociale şi al istoriei mentalităţilor (cum ar fi căsătoria, munca, mâncarea, formele juridice etc.) au cunoscut variaţii considerabile în timp.

Pornind de la munca de pionierat a altor cercetători care, de regulă, nu erau istorici, ci activişti gay şi care nu lucraseră, deci, suficient de riguros, Hergemöller îşi propune să îndrepte erorile şi să acopere deficitul de informaţie prin verificarea surselor. Intenţia sa principală este corectarea perspectivei heterocentrice încă prezente în cercetarea istorică, o eroare ce se manifestă prin atenţia disproporţionat de mare acordată evenimentelor cu conotaţie heterosexuală şi prin ocultarea sau minimalizarea deliberată a oricăror indicii privitoare la homosexualitatea cuiva.

În plus, cercetarea tradiţională favorizează personalităţile istorice care corespund la maximum orizontului de aşteptare al epocii lor, ignorându-i pe cei ce se abat de la normă. Regăsim, aşadar, în lexiconul lui Hergemöller o serie întreagă de personaje interesante care contribuie la conturarea unei imagini mai complexe a trecutului german. Spre exemplu, din perioada absolutismului aflăm informaţii nu doar despre renumitul Friedrich cel Mare al Prusiei, regele „soldat şi filosof”, ale cărui preferinţe pentru bărbaţi n-au putut fi negate nici de cei mai consevatori istorici, ci şi despre blândul şi cvasi-necunoscutul arhiduce Adolf Friedrich al III-lea de Mecklenburg-Strelitz, care, deşi a reuşit să-şi conducă paşnic ducatul timp de 44 de ani, a fost dispreţuit de contemporani şi de posteritate pentru apucăturile lui „feminine”, pentru că prefera broderia şi goblenurile exerciţiilor militare şi pentru că nu prea îşi îndeplinea „datoria conjugală”.  

În cazul celebrităţilor consacrate, efortul autorului se îndreaptă spre corectarea imaginii trunchiate care li s-a creat prin trecerea sub tăcere a elementelor homosexuale. Ni se oferă, astfel, o perspectivă nouă şi mult mai plauzibilă asupra anacreonticilor şi a altor personalităţi din secolul al XVIII-lea pe care cercetarea tradiţională i-a plasat în contextul unui „cult” asexual al prieteniei.

Bibliografia bogată cu care se încheie fiecare articol din lexicon, precum şi indiciile privitoare la aspectele care ar trebui aprofundate fac din această lucrare un instrument preţios pentru istorici, sociologi, germanişti, filosofi ai culturii. Mai multe detalii despre carte şi autorul ei pe site-ul personal al lui Hergemöller: www.hergemoeller.de 

Maria Irod

7 Responses

  1. Scuze ca poestez pe acest blog un anunt care nu are legatura cu tema blogului. Sunt un tanar gay de 26 ani si caut o tanara lesby din bucuresti pentru prietenie de convenienta. email: r.conveninenta@yahoo.com. ID: r.convenienta

  2. Draga Radu,
    bine ai venit pe blogul nostru! ne bucuram de orice fel de reactie/anunt/comunicare etc., atata timp cat respecta regulile bunei cuviinte…
    As avea o singura intrebare deocamdata: adresa ta de email e corecta? am impresia ca s-a strecurat un “n” in plus…Deci id-ul este r.convenienta?
    Te mai asteptam. Tinem legatura si poate se va gasi o solutie si pentru problema ta…

  3. Lexiconul imi pare foarte interesant, mai ales pentru ca este scris dintr-o perspectiva istoriografica. De altfel, autorul a scris o serie de carti despre perioada Evului Mediu si homosexualitate, toate pe baza izvoarelor istorice. Mi-ar placea sa citesc candva lexiconul Mann fuer Mann. Si cine stie, poate cineva va scrie candva un lexicon Frau fuer Frau🙂

  4. Buna:-)
    ma gandeam eu ca ai auzit de autor…Pot sa-ti imprumut lexiconul, daca vrei (editia a doua, aparuta la Suhrkamp). Cat despre ultima editie…hmm…are un pret cam piperat: 200 de euro! si nu se gaseste in librarii, trebuie comandata la editura. Ceea ce eu m-am incumetat sa fac, cu gand s-o dau cadou de Craciun unui bun prieten…ma rog, mai avea putin si ajungea cadou de Pasti, dar macar a primit-o in bune conditii acum cateva zile. Omul nu e istoric, dar stiam ca o sa-l intereseze cartea d.p.d.v. personal: si-a regasit acolo o gramada de cunostinte, in general fosti colegi balerini sau actori.
    Cat despre o lucrare “Frau fuer Frau”…Hergemoeller sugereaza in prefata ca pentru o asemenea intreprindere ar fi nevoie de “eine Historikerin” , deoarece el, ca barbat, nu are sensiblitatea necesara. Ce-ar fi mai frumos decat sa ne apucam noi de treaba asta? Ne-ar trebui o bursa de vreo 2 ani ca sa scotocim prin arhive. Si apoi timp de redactare…Ehe, vise…Unde mai pui ca ar fi foarte necesar un asemenea studiu pe spatiul romanesc, iar aici se complica treaba foarte tare. Sunt multe de facut. Timp si energie sa ai…

  5. Ich bine eine Historikerin🙂

  6. bin, scuze

  7. Pai tocmai🙂 Iata impulsul sa te apuci de treaba!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: