Ion Negoitescu

N-aş vrea să se încheie anul înainte de a aminti, măcar sumar, că în 2011 s-au împlinit 90 de ani de la naşterea lui Ion Negoiţescu. O aniversare care, din păcate, a trecut neobservată, aşa cum semnala şi Nicolae Manolescu într-un articol recent din „Adevărul”. Figură atipică a culturii române, Ion Negoiţescu s-a născut la 10 august 1921 la Cluj şi a murit în februarie 1993, la München, unde se stabilise încă din 1980.

http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://10marisibieni.cemerita.ro/

Din multe puncte de vedere, Nego, aşa cum îl alintau prietenii, e un singuratic al literaturii române. Spirit critic foarte pătrunzător, debordând de idei originale, eşuează în proiectul unei opere de mare anvergură, Istoria literaturii române rămânând neterminată. Ceva din fiinţa lui – poate „graba, precipitarea, spontaneitatea” despre care vorbea încă din prima pagină a autobiografiei sale – îl împiedica să-şi desfăşoare sistematic, să-şi exteriorizeze discursiv intuiţiile fulgurante. Din acest motiv, după cum foarte nimerit remarca Alex. Ştefănescu, opera lui „arată ca o cameră percheziţionată de Securitate şi lăsată vraişte.” (http://convorbiri-literare.dntis.ro/STEFANESCUmai5.html). Ceea ce pierde însă la capitolul construcţiei ideatice, Negoiţescu câştigă în concentrare şi condensare estetică a gândului şi a formulărilor. Scriitura sa are, de regulă, o intensitate paroxistică unică în critica literară românească. De fapt, pentru el actul critic e un fel de contopire orgiastică a spiritului cu obiectul contemplării. Dincolo de aceste extaze ale sensibilităţii exacerbate, pe care criticul ştie să şi le provoace cu un rafinament neegalat, există ambiţia – legată de Cercul literar de la Sibiu şi de proiectul Euphorion – de a înscrie literatura română într-un ferm orizont axiologic. Dacă multe proiecte ale entuziastului grup de tineri ardeleni au rămas nevalorificate, asta ţine în mare măsură de brutalitatea istoriei. După cum se ştie, majoritatea membrilor Cercului au făcut închisoare politică. Negoiţescu însuşi a avut parte de aceeaşi soartă între 1961 şi 1964.

Tulburătoare – şi evident nutrite de conştiinţa timpurie a alterităţii erotice – sunt preocuparea lui Negoiţescu pentru scindarea dintre trup şi spirit, precum şi obsesia pentru categoriile „moral” vs. “amoral”.  În toate textele sale găsim diseminate mitologeme gnostice care dau o profunzime tragică viziunii sale despre lume. Poezia lui Eminescu, singura carte a lui Negoiţescu ce poate fi considerată încheiată, nu e doar un superb poem în proză închinat postumelor lui Eminescu, ci şi o încercare de reconstituire a nivelului „plutonic” (adică abisal) al cosmologiei eminesciene, pornind de la mitul gnostic al căderii sufletului în materie.  

În fine, Ion Negoiţescu este un caz singular în cultura română mai ales datorită autobiografiei sale, Straja Dragonilor. Nu este doar singurul autor român care-şi asumă homosexualitatea într-o operă autobiografică, ci şi singurul care îşi propune o radiografiere atât de crudă a propriei intimităţi. Privirea necruţătoare îndreptată asupra sinelui se manifestă inclusiv în aspecte care nu ţin de sexualitate.  Din păcate, temerile lui Negoiţescu s-au adeverit şi moartea nu l-a lăsat să-şi termine confesiunea.

Chiar dacă n-a fost un autor prolific, iar multe dintre scrierile sale păstrează aerul grăbit şi haotic al însemnărilor nesistematice, Ion Negoiţescu mi se pare unul dintre cei mai fertili scriitori români. Multe dintre ideile prezente în eseuri aşteaptă să fie redescoperite şi valorificate. Bunăoară n-ar strica aprofundată teoria referitoare la natura a-tragică şi a-morală a culturii române (cel puţin a celei de până la apariţia Cercului) şi necesitatea aşezării ei pe un făgaş axiologic, în care valoarea estetică să se îmbine armonios cu valorile morale, sociale, religioase. Apoi, programul său de lucru, lecturile şi principalele direcţii teoretice schiţate în dialogul epistolar cu Radu Stanca pot fi un bun punct de plecare pentru viitoare explorări literare. Mai pe scurt, Ion Negoiţescu ar avea nevoie de continuatori apţi de lucru sistematic, care să se raporteze la el, chiar contestându-l.

Deocamdată are – pe lângă puţinii exegeţi competenţi, de talia unui Ion Vartic, de exemplu, care semnează o excelentă prefaţă la Straja Dragonilor – doar un cerc discret de admiratori, spirite afine care nu l-au cunoscut, dar care îi intuiesc fiinţa în litera cărţilor. Un astfel de „prieten depărtat, dar atât de apropiat”, cum singur se numeşte, este Claudiu Sfirschi-Lăudat, şi scrisoarea sa imaginară merită din plin citită, măcar pentru frumuseţea frazei şi fineţea observaţiilor: http://www.observatorcultural.ro/Dintr-un-epistolar-inchipuit.-Scrisoare-catre-Ion-Negoitescu*articleID_22283-articles_details.html

Mai trebuie să treacă 12 ani până când executorul testamentar al lui Ion Negoiţescu va avea voie să dea la iveală Jurnalul care promite să fie opera cea mai întinsă a lui Negoiţescu (şi cea mai controversată, probabil, din cauza dezvăluirilor politico-erotico-literare). Până atunci, să ne amintim câteva pasaje despre iubire (selectate din acest Jurnal şi publicate ca Addenda la Straja Dragonilor, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1994, pp. 213-217).

Faptul că sunt iubit sau nu nu are nici un sens din punctul de vedere al iubirii mele, adică al iubirii în sine. Lucru grav şi plin de sens e doar faptul că eu iubesc. Căci nu ca fericire sau ca nefericire are sens iubirea, ci ca transcendenţa cea mai pură şi cea mai total umană. (…)

Şi nu e deloc drept să se spună: nu a meritat să iubeşti atît de mult pe cine nu a ştiut răspunde decît cu indiferenţă şi cruzime iubirii tale. O astfel de înţelepciune, ca orice altă înţelepciune, nu are ce căuta în iubire. Căci iubirea iubeşte totdeauna ceva ce merită şi nu există om pe lume care să nu merite să fie iubit. Dar ce e grozav şi tragic e că cel ce iubeşte descoperă în fiinţa iubită sîmburele ideal al personalităţii sale, acest sîmbure de diamant, cunoscut numai de cel ce iubeşte, e îndrăgit şi fiinţa iubită nu ştie ce comoară ascunde. Iar dacă prin iubirea mea, care dezlănţuie un foc imens şi aruncă o lumină orbitoare asupra fiinţei iubite, nu i se descoperă acest diamant, se vede bine cît de mare pedeapsă îndură cine nu răspunde marei iubiri. (…)

Nu-mi caut nici măcar egali mie, ci superiori. Şi ce poate fi atunci mai grozav, în dragoste, decît ca superioritatea copleşitoare a fiinţei iubite să se realizeze chiar în actul sacrificator de a mă iubi pe mine? (…)

Cînd iubesc şi nu sunt iubit sufăr, văzînd în indiferenţa şi cruzimea fiinţei iubite un semn al inferiorităţii faţă de mine. Atît de mare e această suferinţă, încît îi spun: iubeşte pe altcineva aşa cum ar trebui, cum aş vrea să mă iubeşti pe mine. Şi dacă lucrul s-ar întîmpla, dacă la îndemnul meu fiinţa iubită ar revărsa întreaga dragoste, sub forma sacrificării, asupra altcuiva, aş muri de gelozie, dar aş muri fericit.

Maria Irod

P.S. Am  scapat ieri din vedere un lucru foarte important legat de acest subiect, si anume aparitia recenta a lucrarii lui Dan Damaschin “Cercul literar de la Sibiu/Cluj. Deschidere spre europeism si universalitate”. E vorba despre teza de doctorat a cunoscutului poet echinoxist. Avand in vedere cercetarile indelungate si pasiunea pe care autorul a investit-o in aceasta tema, cartea promite sa fie extrem de interesanta. De remarcat ca Dan Damaschin a editat texte inedite si culegeri de articole de Ion Negoitescu (“Ora oglinzilor”, “Insemnarile unui cosmopolit”) si a adunat in volum textele romanesti ale lui Wolf von Aichelburg, apropiat german al Cercului ( “Criza sufletului modern in poezie”, Ed. Eikon 2010). Cartea lui despre Cerc nu am vazut-o inca, asa ca dau un link la o recenzie a lui Ion Bogdan Lefter: http://www.artactmagazine.ro/dan_damaschin__despre__europeismul__cercului_literar_de_la_sibiu.v.html  

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: