Hans Mayer, un carturar umanist

Astăzi se împlinesc 105 de la naşterea lui Hans Mayer (n. 19 martie 1907 la Köln – d. 19 mai 2001 la Tübingen), unul dintre cei mai importanţi critici literari ai secolului XX.

 

Născut într-o familie evreiască din marea burghezie, Hans Mayer a fost încă din tinereţe un om de stânga. Deşi entuziasmul juvenil pentru scrierile lui Karl Marx au lăsat loc, la maturitate, unei admiraţii contrabalansate de spiritul critic, Mayer nu s-a dezis niciodată de vederile sale socialiste, în sensul larg şi generos al cuvântului: sensibilitatea pentru situaţia celor „defavorizaţi”, tendinţa de a căuta un mesaj etic-umanist în opera de artă şi distanţa critică faţă de orice regim autoritar susceptibil de a îngrădi libertatea individului.

Deşi s-a făcut cunoscut ca profesor de literatură, Hans Mayer a urmat studii de drept şi sociologie, apoi de istorie şi filosofie, luându-şi doctoratul în 1930 cu o teză despre doctrinele germane ale statului. În timpul regimului naţional-socialist, a trăit în exil în Franţa şi în Elveţia. Între 1937 şi 1939 a ţinut prelegeri la Collège de Sociologie, proaspăt înfiinţat de Roger  Caillois, Michel Leiris şi Georges Bataille, alături de alt exilat celebru de origine evreiască, Walter Benjamin.

După război a preferat să rămână iniţial în RDG, unde a predat o vreme la Universitatea din Leipzig. Treptat, dezamăgirea sa faţă de regimul comunist a crescut, astfel că în 1963 nu se mai întoarce din vizita întreprinsă în Germania de Vest. A predat la Hannover, apoi, după pensionarea din 1973 şi până în ultimii ani de viaţă, a ţinut cursuri la Universitatea din Tübingen.

Opera sa curpinde peste 40 de volume de critică şi eseuri consacrate unor celebri autori germani şi străini din diferite epoci. Cea mai cunoscută carte rămâne însă Außenseiter (Marginalii, 1975), o lucrare ce se ocupă de reprezentarea literară a trei grupuri de „existentielle Außenseiter” (adică persoane marginalízate din cauza unor mărci identitare): femeile, bărbaţii homosexuali şi evreii. Pe coperta a patra a reeditării din 1981 putem citi: „O pledoarie pasionată şi subtilă pentru ce deposedaţi de drepturi: femeile, homosexualii, evreii. Autorul respinge practica marxistă de a pune interesele colectivului mai presus de drepturile individuale ale persoanei.” Într-un comentariu ulterior la această carte devenită bestseller, autorul recunoaşte că lucrarea are rădăcini în propria biografie de evreu homosexual.

În 2007, cu prilejul centenarului, Muzeul gay (Das Schwule Museum) din Berlin i-a dedicat o amplă expoziţie documentară.   

M.I.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: