URA CA LIPSĂ DE STIL

       După cum au relatat mai multe canale de ştiri, saptămâna trecută au avut loc nişte incidente care au împiedicat o proiecţie de film la Noul Cinematograf al Regizorului Român. N-am fost de faţă, astfel încât s-ar putea găsi destui care să-mi conteste dreptul la acest scurt comentariu. Mă bazez însă pe relatările unui bun prieten care a fost acolo şi în a cărui sinceritate am mare încredere. Şi, bineînţeles, în epoca în care trăim, tehnologia ne pune cu promptitudine la dispoziţie dovezile incontestabile: a se urmări filmuleţele de pe youtube.
N-aş fi dat atenţie acestui incident care nu pare a se deosebi cu mult de acţiunile huliganice anuale ale Noii Drepte, intitulate solemn şi ipocrit „Marş pentru normalitate”. Ba chiar s-ar putea spune că, prin comparaţie, evenimentul de miercurea trecută a fost mai paşnic. Un fel de flash mob pro-valori „tradiţionale”. (Aici ar fi de discutat acest termen „tradiţional” folosit cu insistenţă şi în cele mai nepotrivite contexte de organizaţii şi persoane animate de o ură iraţională împotriva homosexualilor, pe care, în mod nejustificat, îi asociază cu modernitatea şi, bineînţeles, cu sfidarea „Tradiţiei”. Închid totuşi această paranteză care riscă să ia proporţii greu de aproximat, întrucât mi-am propus doar un comentariu foarte scurt şi punctual.).
Faptele sunt cunoscute: Un grup de cetăţeni care aparent veniseră să vadă un film se ridică brusc în picioare înaintea începerii proiecţiei şi încep să strige „Huo”, să cânte „Deşteaptă-te, române!” şi „Miluieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta”, toate cam în acelaşi timp sau, în orice caz, într-o succesiune foarte rapidă. În afară de această oarecum ilogică şi aş spune chiar blasfemiatoare asociere de huiduială de pe stadion, imn naţional şi cântare bisericească, mi-au reţinut atenţia două mesaje: „Moarte homosexualilor!” şi „Afară cu voi, nu sunteţi români!”. În traducere: ura manifestanţilor faţă de un grup de oameni (în cazul de faţă al homosexualilor) este maximă şi frizează patologicul, pentru că pune problema extincţiei „duşmanului”. Mai mult de atât nu se poate, în materie de violenţă verbală. O alternativă mai „soft” la exterminare ar fi deportarea.  Cei care practică apropierea până la contopire totală a identităţii religioase (creştin ortodox) cu cea naţională (român) – asociere nefastă, din păcate cu lungă tradiţie în ortodoxie şi  nu doar în cea românească – îi expulzează simbolic pe homosexuali din comunitatea român-ortodoxă. Carevasăzică, un homosexual, chiar dacă are ascendenţă pur românească până la a nu ştiu câta generaţie şi neam de neamul lui nu a fost altceva decât creştin ortodox practicant, mai mult, chiar dacă el/ea însuşi/însăşi îşi asumă identitatea naţională şi credinţa ortodoxă, ei bine, o astfel de persoană NU ARE VOIE să fie român şi ortodox.
Bun. Cunoaştem toate astea. De ce repet lucruri ştiute? Ca să creez contextul şocului foarte neplăcut pe care l-am avut citind comentariul lui Radu Preda din ziarul „Adevărul” de ieri (27 februarie 2013), intitulat „Perverşii”. Domnul Preda consideră intenţia asociaţiei Accept de a lega „Luna culturii LGBT” de Muzeul Ţăranului Român o provocare perversă şi o încadrează în seria de acţiuni pe care le vede drept un „asalt antireligios” (aici intră, de exemplu, reproşurile adresate chiar de unii editorialişti ai cotidianului „Adevărul” Patriarhiei în chestiunea administrării banilor sau opoziţia unei anumite părţi a societăţii civile la adresa arborării însemnelor religioase în şcoli). Distinsul teolog – şi nu-l numesc astfel în mod ironic, ci cu o (fostă) admiraţie reală pentru cultura lui teologică şi pentru luările de poziţie de bun simţ în numeroase chestiuni, dar mai ales cu o tristeţe pe care o încerc atunci când mă dezamăgeşte cineva de la care aşteptam cu totul altceva – aşadar, distinsul intelectual creştin Radu Preda e liber să creadă ce vrea. Că NCRR nu este o instituţie subordonată Bisericii şi nici nu trebuie să aibă o orientare ideologică e evident. Că MŢR e o instituţie de cultură în care au mai avut loc numeroase manifestări care nu au neapărat legătură cu „valorile tradiţionale” atribuite, printr-o proiecţie romantico-sămănătoristă, „satului românesc” e un fapt cunoscut. De asemenea, cred că nici o persoană echilibrată nu ar vedea în proiectarea la NCRR a unei comedioare nevinovate ca „The kids are allright” o „provocare perversă”.  Am văzut acest film acum doi ani într-un cinematograf de artă din Graz, într-o zi obişnuită, nu în cadrul vreunei „provocări perverse”, într-o atmosferă de paşnică plictiseală.
Ce m-a şocat de fapt este caracterizarea pe care Radu Preda o face contra-manifestanţilor. Acţiunea lor i se pare că suferă de „lipsă de stil”, dar o scuză, fiindcă, nu-i aşa?, când te mobilizezi pentru o cauză dreaptă şi ai de-a face cu nişte „provocatori perverşi”, e normal să dai dovadă de „un plus de violenţă verbală”. Aici e momentul să ne reamintim mesajul „Moarte homosexualilor!”. Pentru distinsul intelectual creştin, să doreşti moartea cuiva e o „lipsă de stil”. Foarte interesantă perspectivă etică. De asemenea, pentru un om învăţat cu subtilităţile limbajului şi, mai mult, pentru un teolog care ar trebui să aprecieze cel mai bine valoarea CUVÂNTULUI, dincolo de dimensiunea pur comunicaţională, violenţa verbală e un derapaj scuzabil atunci când te enervezi. Mda, am rămas fără cuvinte, într-adevăr… Cam atât aveam de spus.

Maria Irod

One Response

  1. M-am uitat si eu pe youtube…am ras…”ansamblul coral” heterosexual, roman si ortodox, alcatuit din oameni marcanti ai societatii romane mi-a provocat un hohot de ras. cam atat…din pacate, aceste fiinte ametite de un delir colectiv in care amesteca imnul cu diverse cantari bisericesti sunt convinse ca au o misiune spirituala. aceste fiinte nu doar dezaproba ( pana la urma, e dreptul lor sa nu fie de acord cu ceva), ci isi inchipuie ca sunt alesi de Dumnezeu sa curete pamantul de “perversi”. isi iau misiunea foarte in serios, asemenea oricaror fundamentalisti. sunt organizati, inarmati, capata statut si o oarecare coerenta. se simt importanti, speciali, insemnati, profeti, iluminati. n-ai cum sa le spui ceva fiindca nici usturoi n-au mancat, nici gura nu le miroase. ei vor fi deasupra perversilor intotdeauna fiindca si-o introduc unde “trebuie” si despre ei nu vei gasi nimic rau in biblie:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: